Locul 2 – Cana Octavian surdo-mut–Experienta competitionala de peste 14 ani
“Reputatia este ceea ce spun oamenii despre tine si rezultatele tale". Elena Sofronie, fondatorul proiectului “Marca ELLE'S” si al proiectului “Brandul personal Metoda ELLES”
|
Campionatul Municipal disciplina sportiva Culturism, Seniori, categ. 80 kg - An 2008
Autor: Antrenor-Fondator - Elena Sofronie A doua colaborare la nivel profesionist pe care a avut-o sportivul Elena Sofronie este prima antrenoare de fitness si culturism din Romania, care a colaborat cu Octavian Cana. Programele de antrenament sportiv adaptate/personalizate marca ELLE’S se adreseaza instruirii si pregatirii sportive a persoanelor lipsite de deficiente si a celor cu nevoi/cerinte educative/educationale speciale. Tipuri de programe adaptate/personalizate marca ELLE’S: 1. Programe adaptate care implica modificarea activitatilor fizice traditionale, astfel incat sa ofere posibilitati de participare pentru toti deficientii; 2. Programe corective care se adreseaza in special recuperarii functiei posturale si a deficientelor de biomecanica a miscarii; 3. Programe de dezvoltare care urmaresc imbunatatirea nivelului calitatilor motrice si a posibilitatilor de realizare a deprinderilor si priceperilor motrice. Desi il cunostea de foarte multi ani pe Octavian, a amanat colaborarea cu el din proprie initiativa, cunoscand foarte bine limbajul semnelor, datorita programului de lucru incarcat,. Abia in anul 2007, Octavian Cana si-a facut curaj solicitand colaborarea cu Elena. Octavian Cana este primul Surdo-Mut din Romania, care participa de foarte multi ani la competitii de Culturism, fara sa obtina vreun sprijin metodic (antrenament sportiv), nutritional sau financiar. Doar cel la care era legitimat (REDIS Buftea) ii oferea suplimente nutritiive. Desi proprietarul clubului, Cristian Dulgheru nu cunostea limbajul semnelor, a vazut potentialul acestuia si la legitimat pentru a fi in calitate de sponsor, dansul avand o fabrica de suplimente nutritive. O parte dintre ele le-am folosit si eu, recomandandu-le sportivilor mei. Sportiv legitimat la alt club sportiv - CEL TUNS “ZERO” este Octavian Cana Obiectiv Campionat Municipal 2008 - Seniori: Realizat - Locul 1 - 2. Se incheie inainte de competitie un contract de pregatire sportiva semnat intre sportiv si club. Octavian putea usor obtine locul 1, deoarece era intr-o forma sportiva pe care nu a avut-o niciodata de cand participa la competitii de culturism, fiind mult mai buna decat a ocupantului locului 1, avand parte de multe comparatii pentru a se putea distinge clasamentul. Din filmari se poate observa foarte clar de fapt cine putea fi campionul municipal. L-am indrumat din sala de concurs pentru ca nu auzea muzica pe care i-am ales-o, m-a ascultat, insa arbitrii l-au furat. Comparandu-l cu ocupantul locului 1 se vede foarte bine care e diferenta. Octavian excela in masa musculara la foarte multe grupe de muschi, fata de cel de pe locul 1. Daca respecta secundele per miscare/pozitie, il ajuta foarte mult, obtinand mai multe puncte de la arbitri. FACEAI ANATOMIE PE EL. La muschii dorsali, Octavian avea toate trenurile lucrate: superior, median si inferior, fata de cel care a iesit pe locul 1 (dorsal superior si median). Octavian excela la coapse, biceps, triceps s.a.m.d. Cei din conducerea federatiei, l-au discriminat, avand deficienta acuzica, gandindu-se ca nu poate reprezenta Romania, in competitiile internationale, stiind ca eu ma ocupam de pregatirea lui. Daca se facea un test doping inainte/dupa competitie, se putea constata ca cel care a ocupat locul 1, a consumat substante interzise (anabolizante), pentru a creste masa musculara si produse diuretice, pentru a se defini. Obiectiv Campionatul National 2008 - Seniori: Realizat - locul 1- 4. La acest campionat a obtinut locul 4, desi putea obtine locul 2 sau 3. Nu am reusit sa ajung la acest campionat, desi imi doream foarte mult. INFO! H = 1.75 cm Kg. in afara competitiei: 95 kg Kg. pentru acest campionat: 80 kg. Categoria: Model ELLE’S FIT - slabire/pierdere aproximativ 15 kilograme care erau in plus (a scazut in greutate), urmand ca in perioada urmatoare sa recupereze kilogramele pierdute transformandu-le in masa musculara. Durata de pregatire sportiva si nutritionala personalizata cu metoda ELLES - 2 luni. |
|
AN 2007 - MIN.6.47 - Octavian Cana - 85 kg.
|
An 2007 - Campionatul National de Culturism – Reghin
Prima colaborare la nivel profesionist pe care a avut-o sportivul Desi, in anul 2007 a obtinut pentru prima oara titlu de Campion Municipal la disciplina sportiva Culturism, categ. 85 kg, seniori, pregatindu-se dupa tot ceea ce gasea scris in reviste sau ceea ce vedea in sala sau pe google, se poate observa in fotografiile din anul 2008, ce forma sportiva obtinuse, cu ajutorul programului ELLES (antrenament sportiv personalizat si dieta personalizata). Pentru Campionatul National din 2007, Octavian a dorit sa colaboreze cu mine: pregatirea sportiva specifica pentru campionatul national, program artistic, pozitii obligatorii si mici sfaturi pentru nutritie, avand la dispozitie doar o saptamana de pregatire. Obiectiv Campionatul National 2007 – Reghin - Seniori: Realizat - locul 1 - 4, seniori, culturism, categ. 85 kg. 1. Tcaciuc Mihai - Europower Gym Suceava 231 2. Martin Ciprian - Flex Iasi 176 3. Hristu Cristian - Farul Constanta 245 4. Cana Octavian - Redis Buftea - Numar de concurs 91 5. Szasz Istvan - Universitatea Tg. Mures 125 6. Dulgheru Nicolae - Redis Buftea 184 La muschii dorsali, Octavian avea toate trenurile lucrate: superior, median si inferior, fata de cel care a iesit pe locul 2 (dorsal superior si median). Octavian excela la coapse, biceps, triceps s.a.m.d. La acest campionat a obtinut locul 4. Putea obtine locul 2- 3, daca veneam si eu sa-l indrum. Daca se facea un test doping inainte/dupa competitie, se putea constata ca cei care au ocupat locul 1 - 3, au consumat substante interzise (anabolizante), pentru a creste masa musculara si produse diuretice, pentru a se defini. |
Despre Octavian Cana |
Un exemplu, pentru cei care nu au probleme de sanatate!
Dupa 10 h de munca, vine la sala si face tot ce il rog, fara sa comenteze. Intotdeauna este cu zambetul pe buze, desi antrenamentul era destul de greu. La sfarsitul programului de antrenament, facem repetitii: programul artistic si prezentarea grupelor de muschi (pozitiile obligatorii pentru disciplina sportiva, culturism, proba care l-a consacrat). Octavian a inceput sa practice culturism in anul 1996, la varsta de 16 ani, dupa ce a cochetat 1 an si jumatate cu fotbalul si alte sporturi. Neavand un antrenor care sa se ocupe de pregatirea sportiva, nutritionala si artistica, a reusit sa se claseze in primele 10 locuri. La categoria la care intra el sunt foarte multi sportivi bine pregatiti, insa 80% dintre ei sunt dopati. Are o sotie minunata (Viorica), care il sustine intotdeauna si un baiat sanatos, ca tatal. Si, baiatul lui este sportiv de performanta, la disciplina sportiva fotbal. In prezent familia lui s-a marit de curand (mai 2018) cu inca un baietel. In anul 2016, Cana Octavian doreste sa transmita mai departe informatiile primite la cursul Instructor de Fitness si Personal trainer, devenind absolvent ambasador al Clubului Sportiv ELLE'S Fitness & Beauty Center Bucuresti, Romania & S.C. ELLE’S Models Agency S.R.L. Bucuresti, Romania. Octavian Cana, participantul cu handicap senzorial (tulburari ale auzului: surditatea de transmisie, surditatea de perceptie, hipoacuzia, cofoza, surdo-mutitatea) a fost intregrat, alaturi de participantii lipsiti de deficiente, angrenati in activitatea sportiva de performanta si educationala (educatie si formare profesionala in domeniul sportului), tratat cu mare respect si admiratie de catre acestia, solicitand expres programarea in aceeasi perioada de timp (sedinta de antrenament sportiv/curs/concurs competitional sportiv). Procesul de acomodare al sportivului Octavian Cana cu toti participantii prezenti lipsiti de deficiente s-a defasurat fara dificultate, integrarea noilor informatii realizandu-se in ritm alert si fara pauze de lucru. Procesul de invatare si asimilare a deprinderilor si cunostintelor a fost acelasi ca a celor fara deficiente, participantul Octavian Cana fiind hiperactiv (interesat, motivat, controlat), calm, organizat, punctual si cu zambetul mereu pe buze pe toata durata instruirii si pregatirii sportive. Cunostintele transmise au fost insusite temeinic si cu rezultate benefice pe termen lung. In programarea continuturilor de instruire si a serviciilor destinate persoanelor cu nevoi speciale, am tinut cont de doua directii importante: 1. rezolvarea a cat mai multe probleme cu costuri minime; 2. acumulari de informatii care influentează programul, personalul implicat si serviciile, in aceeasi masura. Pentru a elabora un curriculum eficient, este necesar: - sa se identifice criteriile de imbunatatire a calitatii vietii; - sa se stabileasca un sistem de instruire bazat pe obiective; - sa se creeze o baza de date la nivel national si international. Programul de instruire si pregatire sportiva presupune: - intelegerea cunostintelor si nu memorarea mecanica a acestora; - crearea unor situatii variate de aplicare a cunostintelor dobandite; - asigurarea unui numar suficient de mare de repetari, astfel incat sa se asigure fixarea cunostintelor; - pregatirea si realizarea evaluarilor initiale, partiale si finale. Pe toata durata precompetitionala (din antrenamente, dupa antrenamente), din concurs (competitionala), post competitionala si a cursului de formare profesionala, Octavian Cana a fost mereu prezent din punct de vedere psihic si fizic, a respectat cerintele regulamentului de organizare si functionare al Clubului Sportiv ELLE’S Fitness & Beauty Center Bucuresti, contractul de pregatire sportiva si formare profesionala, programul de antremanent sportiv si nutritional personalizat, fiind un model de urmat, pentru participantii lipsiti de deficiente. Principalele motive, pentru care Octavian Cana practica sportul de performanta/are dorinta de transmitere a cunostintelor asimilate la cursurile predate de mine: Nevoi motorii: - nevoia de a consuma energie; - nevoia de miscare. Afirmarea de sine; Căutarea compensatiei: - complementara si de echilibrare; - pentru surmontare; - pentru substituire. Tendinte sociale: - nevoia de afiliere; - dorinta de integrare; Interesul pentru competitie: - nevoia de succes; - nevoia de a se compara cu altii; - nevoia de neprevazut; - trairea emotiilor concursului. Dorinta de a castiga Aspiratia de a deveni campion Dorinta de emulatie Dragostea pentru natura Atractia catre aventura Echipa multidisciplinara Profesorul de sprijin este persoana specializata in activitatile educative si recuperatorii adresate participantilor cu CES. In calitate de formator – antrenor, specialist in activittile educative si recuperatorii adresate participantilor cu sau fara CES, m-am concentrat asupra abilitatilor sportivului Octavian Cana, punandu-l si mai mult in valoare si mai putin pe deficientele acestuia. Activitatile sportive organizate cu deficientii de auz sunt cele de tipul: - Jocurile Mondiale ale Surzilor (Deaflympics), desfasurate la fiecare 4 ani, cu editii de vara si iarna, la probele: badminton, baschet, ciclism, lupte, tir, fotbal, inot, handbal, tenis de maaă, tenis de camp, atletism, volei, polo pe apa; schi alpin si nordic, hochei pe gheata, patinaj viteza. - Special Olympics; - Competitii nationale, internationale si locale organizate de comunitatea deficientilor auditivi. |
Despre conditiile de pregatire sportiva si nutritionala personalizata si beneficiile obtinute, cu ajutorul proiectului “Brandul personal Metoda ELLES”:
Despre conditiile de pregatire sportiva si nutritionala personalizata si beneficiile obtinute, cu ajutorul proiectului “Brandul personal Metoda ELLES”:
|
|
Felicitarile mele, Octavian Cana, pentru puterea si curajul tau!
A fost o onoare pentru mine sa te antrenez. |
CE INSEAMNA DEFICIENTE DE AUZ?
Ce insemana deficiente de auz?
Deficienţele de auz fac obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei şi studiază particularităţile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu disfuncţii auditive.
Surdopsihopedagogia are un caracter interdisciplinar şi este constituită din două componente:
- surdopedagogia, componentă a pedagogiei speciale şi care se referă la aspectele instructive ale persoanelor cu deficienţe de auz;
- surdopsihologia, care face parte din pedagogia specială şi care studiază particularităţile şi legităţile specifice ale dezvoltării psihice persoanelor cu deficienţe de auz.
Analizatorul auditiv are un rol deosebit în dezvoltarea psihică individului datorită rolului său în facilitarea comunicării verbale şi în acumularea cunoştinţelor. Deficienţa auditivă determină modificări în activitatea individuală şi constă în perturbarea relaţiei individului cu mediul înconjurător.
Când deficienţa auditivă este congenitală sau apare la vîrste mici, provoacă dificultăţi în însuşirea limbajului, iar în unele cazuri grave lipsa limbajului – surdo-mut. Când apare după achiziţionarea structurilor determină o involuţie a activităţii psihice dacă nu se aplică programe educative speciale.
În majoritatea cazurilor pierderea auzului este un proces lent, nedureros. Depistarea şi intervenţia din timp a tulburărilor auditive sunt foarte inportante în evoluţia ulterioară a copiilor, dat fiind pericolul apariţiei muţeniei, adică neînsuşirea limbajului ca mijloc de comunicare şi instrument operaţional al gândirii. Este o regulă cunoscută în literatura de specialitate care afirmă că un copil ce prezintă pierderi mari de auz în primii ani de viaţă, fără o protezare precoce, inevitabil va deveni mut. De asemenea , disfuncţiile auditive cu cât sunt mai grave, cu atât vor influenţa mai mult apariţia şi deezvoltarea vorbirii, fapt evidenţiat prin frecvenţa crescută a tulburărilor de vorbire la copiii cu diferite grade de hipoacuzie.
Clasificarea deficienţelor de auz
Deficienţele de auz sunt de cele mai multe ori, consecinţa unor malformaţii sau dereglări anatomo-fiziologice ale structurilor analizatorului auditiv.
Din această perspectivă deficienţele se pot clasifica astfel:
- deficienţele transmisie sau surditatea de conducere, se instalează în urma dificultăţilor apărute în calea undelor sonore la trecerea lor de la exterior spre urechea internă prin malformaţii ale urechii externe sau medii, defecţiuni ale timpanului, opturarea sau blocarea canalului auditiv extern, sau prin apariţia unor afecţiuni la nivelul urechii mijlocii – otite, mastoidite, infecţii însoţite de secreţii purulente, care blochează transmiterea undelor sonore şi au efect distructiv asupra structurilor osoase şi cartilaginoase de la acest nivel;
- deficienţele percepţie – sunt provocate de leziuni ale urechii interne, nervului auditiv sau centrilor nervoşi de la nivelul scoarţei cerebrale, urmate de pierderea totală sau parţia lă a funcţiei organului receptor din urechea internă a nervului auditiv;
- defienţe mixte – sunt cele care se referă atât la elementele deficienţelor de transmisie, cât şi la cele ale deficienţelor de percepţie, consecutive unor afecţiuni de tipul otosclerozei, sechele operatorii, traumatisme etc.
După gradul deficitului auditiv, pot fi identificate următoarele tipuri (clasificare realizată după Biroul Internaţional de Audio-fonologie – BIAF):
- hipoacuzie uşoară – deficit de auz lejer – o perdere de auz de 20-40 dB;
- hipoacuzie medie – deficit de auz mediu – o pierdere de auz de 40-70 dB;
- hipoacuzie severă – deficit de auz sever – o pierdere de auz de 70-90 dB;
- anacuzie/cofoză – deficit de auz profund, surditate – piedere de auz de peste 90 dB. În funcţie de lateralitate putem întâlni:
- deficienţe unilaterale;
- deficienţe bilaterale.
După momentul apariţiei deficienţei putem vorbi despre:
- deficienţe ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere genetică);
- deficienţe dobândite - deficienţe prenatale;
- deficienţe perinatale;
- deficienţe postnatale.
Etiologia deficienţelor de auz
Etiologia deficienţelor de auz dobândite poate fi prezentată, de la momentul apariţiei lor, astfel:
1. în perioada prenatală, mai ales în faza embrionară:
- infecţii virale sau bacteriene ale mamei cu viruşi ai rubeolei, oreionului, hepatitei, citomegalovirus, tuberculoza, sifilisul etc.; - ingerarea de substanţe toxice sau narcotice, alcool, medicamente din grupul tranchilizantelor;
- tentative de avort prin consumul unor substanţe de tipul: chinină, apă-de-plumbsau prin administrarea în exces a antibioticelor;
- iradieri ale mamei în timpul sarcinii;
- diabetul;
- factori endocrini şi metabolici cu complicaţii în funcţionarea unor glande;
- tulburări de circulaţie placentară (aport scăzut de oxigen la nivelul fetusului);
- incompatibilitate Rh între mamă şi făt;
- traumatisme în timpul sarcinii.
2. în perioada perinatală sau neonatală:
- traumatisme obstetricale cu produceri de hemoragiiîn urechea internă sau la nivelul scoarţei cerebrale;
- anoxie sau axfinxie albastră urmată de insuficientă oxigenare la nivelul scoarţei cerebrale;
- bilirubinemia sau icterul nuclear.
3. în perioada postnatală:
- boli infecţioase de tipul: otită, mastoidită, meningită, encefalită, scarlatină, rujeolă, febră convulsivă, oreion etc.
- traumatisme craniocerebrale;
- abuz de antibiotice şi alte substanţe medicamentoase;
- traumatisme sonore, care pot determina şi unele boli profesionale,
- stări distrofice, intoxicaţii, afecţiuni vasculare etc.
În funcţie de localizarea la nivelul urechii, putem distinge următoarele cauze:
1. la nivelul urechii externe:
- absenţa pavilionului urechii sau malformaţii ale acestuia;
- obstrucţionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceară sau alţi corpi străini;
- excrescenţe osoase.
2. la nivelul urechii medii:
- otite, mastoidite, corpi străini;
- inflamarea trompei lui Eustache;
- leziuni saau malformaţii aleoscioarelor, otoscleroză;
- perforarea membranei timpanului etc.
3. la nivelul urechii interne:
- leziuni saau deformări ale labirintului membranos sau cohlear, ale canalelor semicirculare, ale utriculei sau saculei şi membranei tectoria;
- leziuni ale organului Corti, membranei bazilare şi a nervului auditiv;
4. la nivelul nervului auditiv:
- leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de prroiecţie din scoarţă (surditate corticală).
Particularităţile psihomotrice ale persoanelor cu deficinţă de auz
Din punct de vedere al dezvoltării psihofizice şi pedagogice putem vorbi despre următoarele trăsături ale deficienţilor de auz:
- dezvoltarea fizică generală este normală, în condiţiile unei alimentaţii şi îngrijiri corespunzătoare;
- dezvoltarea componentelor motrice, mers, alergare, scris, etc., prezintă uşoare întârzieri din ca cauza absenţei vorbirii şi stimulului emoţional afectiv;
- orientarea pe bază de auz este diminuată sau chiar inexistentă, iar simţul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afecţiunilor de la nivelul urechii interne;
- gesturile, mimica se însuşesc în mod spontan în comunicarea deficientului de auz, constituindu-se treptat într-un limbaj caracteristic acestor persoane;
- însuşirea limbajului verbal se face în mod organizat prin activităţile de demutizare, cu sprijinul specialistului logoped şi al familiei;
- dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive şi de particularităţile limbajului mimico-gesticular, lipsit de nuanţe şi cu topică simplistă, generatoare de confuzii în înţelegerea mesajului;
- primul sistem de semnalizare (senzorio-perceptiv) este influenţat de limbajul mimico-gesticular şi al reprezentărilor generalizate pe baza achiziţiilor senzoriale şi senzorial-motrice (în special vizualmotrice), instrumente cu care deficientul de auz operează până la vârste înaintate;
- gândirea surzilor nedemutizaţi operează în special cu simboluri iconice – imagini generalizate sau reprezentări, comparativ cu surzii demutizaţi la vârste mici şi a căror gândire foloseşte simboluri verbale saturate de elemente vizuale - operaţiile logice – analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparaţia – se desfăşoară la un nivel intelectual scăzut;
- funcţiile cognitive sunt aproximativ aceleaşi cu un auzitor cu deosebirea că memoria cognitiv-verbală se dezvoltă mai lent, pe când memoria vizual-motrică are o dezvoltare mai accentuată;
- imaginaţia şi capacitatea de crea noi reprezentări, prezintă evidente influenţe ale dominanţei vizualmotorii în asimilarea informaţiilor;
- întârzierea în realizarea vorbirii, pierderea perioadei optime de însuşire a limbajului verbal, măresc decalajul în dezvoltarea psihică a copilului surd şi auzitor, cu repercursiuni asupra integrării primului în societate, determinând de multe ori izolarea acestora, sentimente de inferioritate, stări depresive, lipsă de interes, descurajare, eşecuri în plan şcolar şi profesional etc.
11.3. Demutizarea, ortofonia
Formele de comunicare întâlnite în procesul educaţional al copiilor cu deficienţe de auz sunt:
1. comunicarea verbală care poate fi orală şi scrisă; aceasta prezintă următoarele caracteristici:
- are la bază un vocabular dirijat de anumite reguli gramaticale;
- labiolectura care este un suport important în înţelegere;
2. comunicare mimico-gestuală – este cea mai la îndemână formă de comunicare foarte des folosită şi într-o manieră aparte, stereotipică şi de auzitori;
3. comunicare cu ajutorul dactilemelor – are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite reguli gramaticale în ceea ce priveşte topica formulării mesajului;
4. comunicarea bilingvă presupune combinarea între:
- comunicarea verbală şi comunicarea mimico-gestuală;
- comunicarea verbală şi comunicarea cu dactileme;
5. comunicare totală care se referă la utilizarea tuturor tipurilor de comunicare în ideea completării reciproce şi de a ajuta la înţelegerea corectă a mesajului.
În cazul tulburărilor de auz, pe lângă fenomenele compensatorii, mai întâlnim alte două procese fundamentale – demutizarea şi ortofonia – de o importanţă majoră în procesul instructiv-recuperator.
Demutizarea reprezintă activitatea complexă de înlăturare a mutităţii cu metode şi mijloace specifice, prin valorificarea căilor organice nealterate.
Are o componentă didactică semnificativă şi presupune însuşirea celor trei componente ale limbajului:
- componenta fonetică care presupune articularea corectă a fonemelor/sunetelor şi a structurilor fonetice specifice fiecărei limbi;
- lexicul ce reprezintă cuvintele care alcătuiesc vocabularul; - structura gramaticală – setul de reguli care se aplică în realizarea construcţiilor lexicale, pentru o exprimare verbală corectă şi inteligibilă.
Pe baza observaţiilor efectuate în activităţile practice, de către specialişti, s-a constatat că deficienţii de auz în curs de demutizare, prezintă următoarele particularităţi care se referă la comunicare, aceasta fiind:
- un volum redus al vocabularului însuşit;
- existenţa a numeroase clişee verbale, cuvinte cu conţinut semantic sărac sau deformat;
- cuvintele sunt folosite aşa cum au fost prezentate iniţial, fără inflexiuni,
- existenţa unui decalaj vizibil între vocabularul activ şi cel pasiv (vocabularul utilizat în exprimare şi vocabularul stocat).
Iată câteva greşeli care se manifestă în comunicarea verbală:
- evitarea exprimării în propoziţii;
- folosirea incompletă a propoziţiilor;
- greşeli de topică;
- dezacorduri frecvente;
- predispoziţie spre exprimări în construcţii simple, fără sinonime, datorită vocabularului activ sărac.
Copilul lipsit de auz va învăţa vorbirea în mod organizat, în perioada preşcolară şi şcolară mică.
Ortofonia se ocupă cu emisia corectă a sunetelor şi învăţarea pronunţiei de către elevii cu deficienţe de auz pentru realizarea unei comunicări orale inteligibile.
Ea urmăreşte:
- formarea şi exersarea mişcărilor respiratorii necesare în procesul vorbirii;
- exersarea organelor fonoarticulatorii şi pregătirea lor pentru emiterea sunetelor;
- educarea sensibilităţii vibrotactile;
- emiterea şi formarea vocii;
- emiterea şi automatizarea pronunţării sunetelor; corectarea erorilor de pronunţie;
- învăţarea şi asimilarea elementelor prozodice ale limbii (ritm, accent, intonaţie);
- metodologia educării auzului şi tehnica protezării;
Deficienţele de auz fac obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei şi studiază particularităţile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu disfuncţii auditive.
Surdopsihopedagogia are un caracter interdisciplinar şi este constituită din două componente:
- surdopedagogia, componentă a pedagogiei speciale şi care se referă la aspectele instructive ale persoanelor cu deficienţe de auz;
- surdopsihologia, care face parte din pedagogia specială şi care studiază particularităţile şi legităţile specifice ale dezvoltării psihice persoanelor cu deficienţe de auz.
Analizatorul auditiv are un rol deosebit în dezvoltarea psihică individului datorită rolului său în facilitarea comunicării verbale şi în acumularea cunoştinţelor. Deficienţa auditivă determină modificări în activitatea individuală şi constă în perturbarea relaţiei individului cu mediul înconjurător.
Când deficienţa auditivă este congenitală sau apare la vîrste mici, provoacă dificultăţi în însuşirea limbajului, iar în unele cazuri grave lipsa limbajului – surdo-mut. Când apare după achiziţionarea structurilor determină o involuţie a activităţii psihice dacă nu se aplică programe educative speciale.
În majoritatea cazurilor pierderea auzului este un proces lent, nedureros. Depistarea şi intervenţia din timp a tulburărilor auditive sunt foarte inportante în evoluţia ulterioară a copiilor, dat fiind pericolul apariţiei muţeniei, adică neînsuşirea limbajului ca mijloc de comunicare şi instrument operaţional al gândirii. Este o regulă cunoscută în literatura de specialitate care afirmă că un copil ce prezintă pierderi mari de auz în primii ani de viaţă, fără o protezare precoce, inevitabil va deveni mut. De asemenea , disfuncţiile auditive cu cât sunt mai grave, cu atât vor influenţa mai mult apariţia şi deezvoltarea vorbirii, fapt evidenţiat prin frecvenţa crescută a tulburărilor de vorbire la copiii cu diferite grade de hipoacuzie.
Clasificarea deficienţelor de auz
Deficienţele de auz sunt de cele mai multe ori, consecinţa unor malformaţii sau dereglări anatomo-fiziologice ale structurilor analizatorului auditiv.
Din această perspectivă deficienţele se pot clasifica astfel:
- deficienţele transmisie sau surditatea de conducere, se instalează în urma dificultăţilor apărute în calea undelor sonore la trecerea lor de la exterior spre urechea internă prin malformaţii ale urechii externe sau medii, defecţiuni ale timpanului, opturarea sau blocarea canalului auditiv extern, sau prin apariţia unor afecţiuni la nivelul urechii mijlocii – otite, mastoidite, infecţii însoţite de secreţii purulente, care blochează transmiterea undelor sonore şi au efect distructiv asupra structurilor osoase şi cartilaginoase de la acest nivel;
- deficienţele percepţie – sunt provocate de leziuni ale urechii interne, nervului auditiv sau centrilor nervoşi de la nivelul scoarţei cerebrale, urmate de pierderea totală sau parţia lă a funcţiei organului receptor din urechea internă a nervului auditiv;
- defienţe mixte – sunt cele care se referă atât la elementele deficienţelor de transmisie, cât şi la cele ale deficienţelor de percepţie, consecutive unor afecţiuni de tipul otosclerozei, sechele operatorii, traumatisme etc.
După gradul deficitului auditiv, pot fi identificate următoarele tipuri (clasificare realizată după Biroul Internaţional de Audio-fonologie – BIAF):
- hipoacuzie uşoară – deficit de auz lejer – o perdere de auz de 20-40 dB;
- hipoacuzie medie – deficit de auz mediu – o pierdere de auz de 40-70 dB;
- hipoacuzie severă – deficit de auz sever – o pierdere de auz de 70-90 dB;
- anacuzie/cofoză – deficit de auz profund, surditate – piedere de auz de peste 90 dB. În funcţie de lateralitate putem întâlni:
- deficienţe unilaterale;
- deficienţe bilaterale.
După momentul apariţiei deficienţei putem vorbi despre:
- deficienţe ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere genetică);
- deficienţe dobândite - deficienţe prenatale;
- deficienţe perinatale;
- deficienţe postnatale.
Etiologia deficienţelor de auz
Etiologia deficienţelor de auz dobândite poate fi prezentată, de la momentul apariţiei lor, astfel:
1. în perioada prenatală, mai ales în faza embrionară:
- infecţii virale sau bacteriene ale mamei cu viruşi ai rubeolei, oreionului, hepatitei, citomegalovirus, tuberculoza, sifilisul etc.; - ingerarea de substanţe toxice sau narcotice, alcool, medicamente din grupul tranchilizantelor;
- tentative de avort prin consumul unor substanţe de tipul: chinină, apă-de-plumbsau prin administrarea în exces a antibioticelor;
- iradieri ale mamei în timpul sarcinii;
- diabetul;
- factori endocrini şi metabolici cu complicaţii în funcţionarea unor glande;
- tulburări de circulaţie placentară (aport scăzut de oxigen la nivelul fetusului);
- incompatibilitate Rh între mamă şi făt;
- traumatisme în timpul sarcinii.
2. în perioada perinatală sau neonatală:
- traumatisme obstetricale cu produceri de hemoragiiîn urechea internă sau la nivelul scoarţei cerebrale;
- anoxie sau axfinxie albastră urmată de insuficientă oxigenare la nivelul scoarţei cerebrale;
- bilirubinemia sau icterul nuclear.
3. în perioada postnatală:
- boli infecţioase de tipul: otită, mastoidită, meningită, encefalită, scarlatină, rujeolă, febră convulsivă, oreion etc.
- traumatisme craniocerebrale;
- abuz de antibiotice şi alte substanţe medicamentoase;
- traumatisme sonore, care pot determina şi unele boli profesionale,
- stări distrofice, intoxicaţii, afecţiuni vasculare etc.
În funcţie de localizarea la nivelul urechii, putem distinge următoarele cauze:
1. la nivelul urechii externe:
- absenţa pavilionului urechii sau malformaţii ale acestuia;
- obstrucţionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceară sau alţi corpi străini;
- excrescenţe osoase.
2. la nivelul urechii medii:
- otite, mastoidite, corpi străini;
- inflamarea trompei lui Eustache;
- leziuni saau malformaţii aleoscioarelor, otoscleroză;
- perforarea membranei timpanului etc.
3. la nivelul urechii interne:
- leziuni saau deformări ale labirintului membranos sau cohlear, ale canalelor semicirculare, ale utriculei sau saculei şi membranei tectoria;
- leziuni ale organului Corti, membranei bazilare şi a nervului auditiv;
4. la nivelul nervului auditiv:
- leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de prroiecţie din scoarţă (surditate corticală).
Particularităţile psihomotrice ale persoanelor cu deficinţă de auz
Din punct de vedere al dezvoltării psihofizice şi pedagogice putem vorbi despre următoarele trăsături ale deficienţilor de auz:
- dezvoltarea fizică generală este normală, în condiţiile unei alimentaţii şi îngrijiri corespunzătoare;
- dezvoltarea componentelor motrice, mers, alergare, scris, etc., prezintă uşoare întârzieri din ca cauza absenţei vorbirii şi stimulului emoţional afectiv;
- orientarea pe bază de auz este diminuată sau chiar inexistentă, iar simţul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afecţiunilor de la nivelul urechii interne;
- gesturile, mimica se însuşesc în mod spontan în comunicarea deficientului de auz, constituindu-se treptat într-un limbaj caracteristic acestor persoane;
- însuşirea limbajului verbal se face în mod organizat prin activităţile de demutizare, cu sprijinul specialistului logoped şi al familiei;
- dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive şi de particularităţile limbajului mimico-gesticular, lipsit de nuanţe şi cu topică simplistă, generatoare de confuzii în înţelegerea mesajului;
- primul sistem de semnalizare (senzorio-perceptiv) este influenţat de limbajul mimico-gesticular şi al reprezentărilor generalizate pe baza achiziţiilor senzoriale şi senzorial-motrice (în special vizualmotrice), instrumente cu care deficientul de auz operează până la vârste înaintate;
- gândirea surzilor nedemutizaţi operează în special cu simboluri iconice – imagini generalizate sau reprezentări, comparativ cu surzii demutizaţi la vârste mici şi a căror gândire foloseşte simboluri verbale saturate de elemente vizuale - operaţiile logice – analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparaţia – se desfăşoară la un nivel intelectual scăzut;
- funcţiile cognitive sunt aproximativ aceleaşi cu un auzitor cu deosebirea că memoria cognitiv-verbală se dezvoltă mai lent, pe când memoria vizual-motrică are o dezvoltare mai accentuată;
- imaginaţia şi capacitatea de crea noi reprezentări, prezintă evidente influenţe ale dominanţei vizualmotorii în asimilarea informaţiilor;
- întârzierea în realizarea vorbirii, pierderea perioadei optime de însuşire a limbajului verbal, măresc decalajul în dezvoltarea psihică a copilului surd şi auzitor, cu repercursiuni asupra integrării primului în societate, determinând de multe ori izolarea acestora, sentimente de inferioritate, stări depresive, lipsă de interes, descurajare, eşecuri în plan şcolar şi profesional etc.
11.3. Demutizarea, ortofonia
Formele de comunicare întâlnite în procesul educaţional al copiilor cu deficienţe de auz sunt:
1. comunicarea verbală care poate fi orală şi scrisă; aceasta prezintă următoarele caracteristici:
- are la bază un vocabular dirijat de anumite reguli gramaticale;
- labiolectura care este un suport important în înţelegere;
2. comunicare mimico-gestuală – este cea mai la îndemână formă de comunicare foarte des folosită şi într-o manieră aparte, stereotipică şi de auzitori;
3. comunicare cu ajutorul dactilemelor – are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite reguli gramaticale în ceea ce priveşte topica formulării mesajului;
4. comunicarea bilingvă presupune combinarea între:
- comunicarea verbală şi comunicarea mimico-gestuală;
- comunicarea verbală şi comunicarea cu dactileme;
5. comunicare totală care se referă la utilizarea tuturor tipurilor de comunicare în ideea completării reciproce şi de a ajuta la înţelegerea corectă a mesajului.
În cazul tulburărilor de auz, pe lângă fenomenele compensatorii, mai întâlnim alte două procese fundamentale – demutizarea şi ortofonia – de o importanţă majoră în procesul instructiv-recuperator.
Demutizarea reprezintă activitatea complexă de înlăturare a mutităţii cu metode şi mijloace specifice, prin valorificarea căilor organice nealterate.
Are o componentă didactică semnificativă şi presupune însuşirea celor trei componente ale limbajului:
- componenta fonetică care presupune articularea corectă a fonemelor/sunetelor şi a structurilor fonetice specifice fiecărei limbi;
- lexicul ce reprezintă cuvintele care alcătuiesc vocabularul; - structura gramaticală – setul de reguli care se aplică în realizarea construcţiilor lexicale, pentru o exprimare verbală corectă şi inteligibilă.
Pe baza observaţiilor efectuate în activităţile practice, de către specialişti, s-a constatat că deficienţii de auz în curs de demutizare, prezintă următoarele particularităţi care se referă la comunicare, aceasta fiind:
- un volum redus al vocabularului însuşit;
- existenţa a numeroase clişee verbale, cuvinte cu conţinut semantic sărac sau deformat;
- cuvintele sunt folosite aşa cum au fost prezentate iniţial, fără inflexiuni,
- existenţa unui decalaj vizibil între vocabularul activ şi cel pasiv (vocabularul utilizat în exprimare şi vocabularul stocat).
Iată câteva greşeli care se manifestă în comunicarea verbală:
- evitarea exprimării în propoziţii;
- folosirea incompletă a propoziţiilor;
- greşeli de topică;
- dezacorduri frecvente;
- predispoziţie spre exprimări în construcţii simple, fără sinonime, datorită vocabularului activ sărac.
Copilul lipsit de auz va învăţa vorbirea în mod organizat, în perioada preşcolară şi şcolară mică.
Ortofonia se ocupă cu emisia corectă a sunetelor şi învăţarea pronunţiei de către elevii cu deficienţe de auz pentru realizarea unei comunicări orale inteligibile.
Ea urmăreşte:
- formarea şi exersarea mişcărilor respiratorii necesare în procesul vorbirii;
- exersarea organelor fonoarticulatorii şi pregătirea lor pentru emiterea sunetelor;
- educarea sensibilităţii vibrotactile;
- emiterea şi formarea vocii;
- emiterea şi automatizarea pronunţării sunetelor; corectarea erorilor de pronunţie;
- învăţarea şi asimilarea elementelor prozodice ale limbii (ritm, accent, intonaţie);
- metodologia educării auzului şi tehnica protezării;
